Te gandesti la munca in permanenta? Iti asumi toate responsabilitatile la locul de munca si nu permiti nimanui sa te ajute? Nu mai stii sa te relaxezi? Neglijezi toate celelalte aspecte ale vietii tale? Nu mai ai prieteni? Nu mai stii sa te bucuri de familie? Esti atat de ocupat cu problemele profesionale, incat te-ai indepartat de toate persoanele dragi? Te gandesti in permanenta la problemele de la serviciu? Munca ta a devenit singura metoda de relaxare?

Daca ai raspuns cu DA la oricare din intrebarile de mai sus, sa stii ca te confrunti cu o problema serioasa si ai nevoie de ajutor specializat. De ce? Pentru ca atunci cand vorbim despre dependenta, avem formata o imagine negativa, cu o singura exceptie, dependenta de munca. Cei care muncesc mult sunt priviti in societate ca persoane mature, responsabile, ei nu obtin doar promovari si recompense (bani si putere), dar obtin si respectul colegilor si aprecierea superiorilor.

Caracterizata de stari compulsive si in final de pierderea controlului, dependenta de munca nu este intrerupta in ciuda consecintelor negative, cum ar fi sanatate precara si un grad de relationare interumane foarte scazut. Dependenta de munca este o devianta pozitiva, singura acceptata de societate, spre deosebire de alcolism sau dependenta de substante.

Munca si eficienta sunt 2 virtuti ale lumii moderne, iar persoanele care muncesc din greu castiga respectul colegilor si aprecierea sefilor, de aceea astazi, cand ti se spune workaholic, te gandesti ca ar putea fi un compliment. Workaholicul e acea persoana pentru care munca reprezinta, in mod obsesiv, un scop in sine, in detrimentul tuturor celorlalte laturi ale vietii. Pentru ca sa intelegeti mai bine, ce este un dependent de munca, am putea sa il comparam cu un angajat constiincios, asa numitul hard-worker. Acesta lucreaza dorindu-si timp liber, pentru a se odihni, pe cand workaholicul se teme de timpul liber si face totul pentru a evita sa aiba zile libere sau concediu.

Sa fii dependent de munca nu inseamna sa muncesti din greu si cu tragere de inima. Nu e nimic anormal in a-ti placea ceea ce faci si a lucra cu pasiune. E rau doar cand ajungi sa nu mai faci nimic altceva, in afara de munca, cand din cauza asta iti distrugi sanatatea si te izolezi social. Fara doar si poate, a lucra mult reflecta dorinta omului de a se realiza si de a atinge performante extraordinare. Daca ceea ce faci te pasioneaza, inseamna ca munca este motiv de bucurie, nu de lamentare, si totusi, ce le aduce pe unele persoane in situatia de a trai pentru a munci? Cauzele dependentei tin de anumite trasaturi ale individului- de la stima de sine scazuta, pana la un comportament invatat din mediul familial (parintii aveau acelasi tip de comportament, iar copilul a inteles ca asa poate fi observant si valorizat, si de alti factori externi, precum un mediu de lucru care favorizeaza aparitia workaholismului: program prelungit, sarcini multiple, deadline-uri stranse, un mediu competitiv. Tot in categoria cauzelor intra si nevoia de bani, teama de a nu ramane fara job, precum si actuala omniprezenta a tehnologiei, care te tine conectat la munca, chiar si cand esti acasa sau in concediu.

Agentia Reuters anunta sinuciderile a doi directori de top din Elvetia, actiuni ce au determinat conducerile companiilor sa solicite, de urgenta, sprijin specializat pentru membrii consiliilor directoare. Orele grele de lucru, orarele frenetice, calatoriile extinse au facut ca multi executivi sa uite sau sa ignore asa-numitul „echilibru munca-viata”, desi se vorbeste atat de mult despre asta, iar situatia economica a adus o presiune si mai mare pe umerii lor, in lupta pentru a supravietui conditiilor instabile ale pietei actuale. A fost intotdeauna greu in pozitiile de top, iar sentimentul de singuratate, aferent acestor pozitii, este uneori de nesuportat, si daca la toate acestea, mai adaugam si criza financiara globala, cu toata presiunea si complicatiile ei, ne dam seama ca acesti oameni isi traiesc viata singuri si in conditii foarte dure. Este foarte important ca cei aflati in pozitii de top sa acorde o atentie sporita nevoii de echilibru, insa, de cele mai multe ori, directori executivi se confrunta cu o presiune foarte mare, din partea acționarilor sau conducerii companiilor. Executivii se simt adesea izolati de ceilalti, prin pozitia pe care o ocupa si prin responsabilitatile, deciziile dificile, pe care si le asuma in orice moment. Ei trebuie intotdeauna sa poarte o masca, si asta ii impiedica in a se apropia sau a avea incredere in colegi.

Datele statistice au condus la ideea, ca o persoana nu poate munci mai mult de 12 ore pe zi, timp de sase sau sapte zile pe saptamana, fara a suferi de tulburari fizice si psihice. Saptamana normala de lucru ar trebui sa aiba 40 de ore. Un program intre 41 – 50 ore pe saptamana poate fi de inteles in anumite cazuri sau in anumite perioade, in functie de specificul si natura muncii. In schimb, orice depaseste 50 de ore pe saptamana incepe sa devina ingrijorator, iar persoana respectiva ar trebuie sa-si clarifice foarte bine care ii sunt prioritatile in viata.

Stresul este deseori cauza unei lipse de control si a unei lipse de sprijin si suport. Daca simti ca nu poti controla anumite rezultate si nu ai pe nimeni cu care sa vorbesti despre ceea ce te ingrijoreaza sau despre ceea ce simti…ei bine, acesta este un mix extrem de toxic pt starea de sanatate fizica si psihica. Dependenta de munca poate fi o modalitate prin care fugim de noi insine sau de viata personala, care nu ne ofera nici un fel de satisfactie, cu atat mai mult cu cat este mai usor sa-ti gestionezi munca, decat viata privata. Evitarea unor probleme de viata, cu care te confrunti in plan personal, placerea de a “devora” biroul plin de hartii, poate fi o cale de comutare a atentiei de la alte probleme si sunt foarte des intalnite situatiile in care dependentul de munca are dificultati de comunicare sau are probleme in viata intima.

“Dependentii Anonimi”, a carui preocupare este de a ajuta oamenii in combaterea dependentelor, implicit a dependentei de munca, sustine ca acele companii care inchid ochii la realitatea acestei probleme cu care se confrunta personalul, se expun, de fapt, unui risc comercial mult mai mare. Dependenta de munca nu este doar o problema majora, care determina, in cel mai rau caz pierderi de vieti omenesti, dar are un impact puternic asupra productivitatii, eficientei si performantei companiei, si toate acestea sunt costuri financiare reale. Dependenta de munca poate fi tratata atunci cand persoana afectata de dependenta isi accepta situatia si ca urmare doreste tratamentul. Beneficiile sunt cu atat mai mari, cu cat persoanele apropiate, care vor sa ajute, inteleg cat mai curand ca renuntarea la dependenta nu este o chestiune de optiune sau de vointa, ci este o afectiune psihica, ce nu se va rezolva de la sine, la un moment dat.

Tratamentul psihoterapeutic al dependentei de munca, incepe odata cu recunoașterea acestor probleme si cu dorinta de a le depasi. Daca o persoana apropiata pare sa aiba simptomele descrise anterior, cel mai bun lucru pe care il puteţi face este sa-l indreptati catre un specialist care l-ar putea ajuta.