Jocul patologic de noroc este o afectiune cu mult mai des intalnita, decat putem noi sa intuim, si asta pentru ca sunt prea putini cei care o privesc drept o boala. Insa familiile in care cel putin un membru sufera de aceasta tulburare de control a impulsului, stiu sigur ca, jocul patologic de noroc afecteaza sever, nu doar viata persoanei dependente, ci si a celor din jurul lui. Este o problema care interfereaza cu capacitatea de munca a persoanei, cu responsabilitatea de care ar putea da dovada acasa sau la locul de munca, cu relatiile intersociale ale acesteia.

Jocul patologic de noroc este tulburarea de control a impulsului, ce se explica prin incapacitatea persoanei de a rezista impulsului de a juca, in ciuda constientizarii efectelor negative pe care acesta le are asupra sa si a celor din jurul lui. Individul simte o senzatie crescanda de tensiune sau de excitatie inainte de a comite actul, si apoi simte placere, gratificatie sau usurare in timpul comiterii actului. Jocul patologic de noroc este insotit de sentimente de vinovatie si izolare, atunci cand jucatorul incearca sa reduca sau sa inceteze aceasta activitate, precum si de dificultati in relationarea sociala, ca o consecinta a izolarii cauzate de jocul excesiv.

Dintre cei care sufera de aceasta tulburare psihica, unii privesc jocul ca pe o scapare de alte probleme sau ca pe o eliberare de o dispozitie afectiva negativa, cum ar fi sentimentul de culpabilitate, anxietate sau depresie, iar altii, au ca principale motivatii inconstiente:

  • dorinta de a demonstra celorlalti ca sunt persoane demne de respect
  • dorinta de a obtine aprobarea si acceptarea celor din jur
  • nevoia de a-si reduce plictiseala
  • nevoia de a ameliora stari emotionale negative

Categoriile de jocuri de sansa existente sunt nelimitate ca numar si varietate; clasificarea lor uzuala le imparte in: jocuri de sansa in cazinouri; jocuri de sansa cu ajutorul aparatelor electronice cu castiguri; loterii; pariuri sportive, caritabile; alte pariuri, inclusiv cursele de cai.

Factorii de risc

Se stie ca factorii de risc sunt cei care contribuie la aparitia problemelor legate de dependenta de jocuri de noroc sau fac dependenta dificil de tratat. Factorii ce pot contribui la aparitia si dezvoltarea jocului de sansa patologic se impart in trei categorii:

  • factorii familiali
  • factorii individuali
  • sociologici

Factorii individuali care sunt implicati in aparitia si mentinerea formei patologice a jocului de sansa includ personalitatea jucatorului, cognitiile acestuia, starile emotionale negative si factorii biologici.

Cei mai importanti factori de risc sunt urmatorii:

  • varsta – debutul timpuriu in jocurile de noroc (inainte de varsta de 11 ani) face ca aparitia dependentei de acestea sa fie mult mai probabila
  • sexul – barbatii prezinta un risc mai mare decat femeile
  • un istoric de simptome de inatentie si de hiperactivitate in copilarie
  • expunerea la jocurile de noroc prin intermediul familiei sau al anturajului – majoritatea celor care incep sa joace, de la o varsta timpurie sau din adolescenta, au intrat in contact cu jocurile de noroc, prin intermediul familiei sau al prietenilor de aceeasi varsta, fie in mediul familial, fie in afara acestuia (jocul de carti, zaruri, biliard, bowling)
  • prezenta in familie a unui parinte dependent de alcool sau de o alta substanta sau jucator patologic
  • evenimente traumatizante de tipul: divortul sau separarea parintilor; o boala fizica grava a unui membru al familiei, decesul unui membru al familiei, intreruperea unei relatii afective, o boala psihica grava a unui membru al familiei, prezenta in antecedente a unei traume sau abuz sexual
  • prezenta unui alt tip de dependenta (cum ar fi dependenta de alcool) sau uzul unei alte substante ce poate crea dependenta
  • prezenta uneia din urmatoarele tulburari de personalitate: obsesiv-compulsiva, borderline
  • disponibilitatea de a juca, lipsa unei directii in viata
  • iluzia controlului asupra jocului
  • atractiile senzoriale ale jocurilor: sunetele si lumina
  • posibilitatea de recompensa

Cauzele dependentei de jocuri de noroc

Cercetatorii vorbesc despre ipoteza existentei unui sindrom de deficient, a sistemului de recompense a creierului, aparut in urma unei modificari genetice, care duce la existenta unui dezechilibru in eliberarea de dopamina (neurotransmitator ce intervine in sistemul de recompense si intariri a creierului), in sensul eliberarii unei cantitati insuficiente. Rezultatul acestui dezechilibru este o nevoie continua de emotii pozitive, care ii determina pe indivizi sa caute surse de placere, cum ar fi drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc, comportament ce la nivel biologic, corespunde nevoii de reglare a cantitatii insuficiente de dopamina, substanta cunoscuta ca si molecula placerii.

La nivel psihologic, jucatorul patologic este un individ foarte competitiv si preocupat de ce cred ceilalti despre el, nelinistit si superstitios sau care considera ca poate controla mersul lucrurilor atunci cand joaca; un individ care vede banii, in acelaşi timp, ca sursa tuturor problemelor sale, dar şi ca rezolvare a acestora.

La nivel psihosocial, se poate vorbi despre dependenta de jocurile de noroc, ca despre un comportament invatat si continuat, datorita existentei unor recompense initiale substantiale (cei mai multi jucatori patologici au avut experienta unui castig foarte mare la inceputul carierei lor).

La nivel biologic, jucatorii patologici sunt dependenti de emotiile resimtite in timpul jocului, acestea fiind motorul actiunilor lor, si nu castigurile financiare. Dependenta este sustinuta si de asocierea dependentei de jocurile de noroc, cu dependenta de alcool sau alte droguri, cat si de modificari similare care apar la nivel genetic si neurochimic, la unii dintre dependenti.

Simptomele jocului patologic de noroc

Jocul patologic de noroc este vazut ca o afectiune ascunsa, datorita lipsei simptomatologiei fizice. Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale DSM-IV-TR (American Psychiatric Association, 2000) a stabilit urmatoarele criterii de diagnosticare a jocului de sansa patologic :

A. Comportament dezadaptativ de joc de sansa persistent si recurent, dupa cum este indicat de cinci (sau de mai multe) dintre urmatoarele:

  • este preocupat de jocul de sansa (de ex., este preocupat de retrairea experientelor de joc anterioare, de handicap sau de planificarea sansei ori se gandeste la modalitatile de procurare a banilor cu care sa joace)
  • necesita sa joace sume crescande de bani in vederea obtinerii excitatiei dorite
  • are repetate eforturi nereusite de a controla, reduce sau stopa jocul de sansa
  • este nelinistit sau iritabil cand incearca sa reduca sau sa stopeze jocul de sansa
  • joaca pentru a scapa de probleme ori pentru usurarea unei dispozitii disforice (sentimente de vulnerabilitate, de culpa, anxietate sau depresie)
  • dupa pierderea banilor la joc, revine in alta zi pentru a recupera („urmarirea recuperarii propriilor pierderi)
  • minte membrii familiei, pe terapeut sau pe altii, spre a ascunde dimensiunea implicarii in jocul de sansa patologic
  • a comis acte ilegale, precum fals, frauda, furt sau delapidare, pentru a finanta jocul de sansa
  • a periclitat sau pierdut o relatie importanta, un post, ori o oportunitate educationala sau de cariera din cauza jocului de sansa
  • se bazeaza pe altii spre a procura banii necesari iesirii dintr-o situatie financiara disperata cauzata de jocul de sansa

B. Comportamentul jocului de sansa nu este explicat mai bine de un episod maniacal.

In stabilirea diagnosticului, specialistii iau in considerare si alte semne sau comportamente din categoria celor mentionate anterior si, este necesara intervievarea membrilor familiei acestor persoane, cu privire la comportamentul jucătorului din viata de zi cu zi.

Jocul de sansa patologic trebuie diferentiat de jocul de sansa social, care se desfasoara impreuna cu prietenii pe o perioada limitata de timp si presupune cheltuirea unei sume fixe de bani; ocazional, jucatorii sociali pot cheltui in timpul jocului o suma mai mare de bani decat cea stabilita initial, pot ascunde pierderea de membrii familiei lor, dar in acelasi timp, se bucura de starile de buna dispozitie si distractia ce insotesc activitatea de jocuri de sansa.

De asemenea, jocul de sansa patologic trebuie diferentiat de jocul de sansa profesionist, desfasurat pe baza unei discipline stricte; jucatorul profesionist joaca doar pentru a castiga bani, in nici un caz pentru a scapa de plictiseala, de problemele de acasa sau pentru a-si recupera pierderile; el pariaza o suma fixa de bani, stabilita in prealabil, nu iese niciodata in pierdere la sfarsitul jocului, si nici nu suporta consecintele negative asociate: stari de depresie, anxietate, probleme cu cei din jur datorita jocului.

Comparativ cu acestia, jucatorul care prezinta forma patologica a jocului de sansa nu mai resimte nici o bucurie a jocului, ci urmareste doar sa-si recupereze pierderea de bani anterioara, ceea ce il determina sa fie mai tot timpul depresiv, anxios, absent cand isi petrece timpul in mijlocul familiei, foarte iritabil atunci cand este in imposibilitatea de a juca si aceasta incapacitate de a mai simti bucuria vietii, ajunge sa fie deja o regula in modul lui de viata.

Stadiile dependentei

Prima etapa este cea de castig, in care o suma mare castigata, stimuleaza sentimentul de omnipotenta. De aceea se considera ca exista doua tipuri de motivatii care declanseaza comportamentul de joc:

  • cautarea de actiune, dinamism (descrisa de marele castig)
  • cautarea unei evadari (din problemele din viata individului)

A doua etapa este cea a pierderii, in care individul are „ghinion de mai multe ori la rand sau resimte pierderea ca fiind insuportabila. Alternează strategiile de joc incercand sa recupereze toate pierderile deodata, si , astfel apar datoriile, pe care persoana va incerca sa le ascundă mintind. Va incerca de asemenea sa ascunda comportamentul sau, iar pe masura ce devine mai secretos si mai iritabil, relatiile sale semnificative vor avea de suferit.

In cea de a treia etapa, disperarea jucatorului va recurge la comportamente care nu il caracterizeaza in mod normal, de multe ori ilegale (furt, frauda) pentru a face rost de bani pentru joc. Relatiile sunt deteriorate si apar simptome de depresie, se poate gandi la suicid sau chiar poate comite tentative.

In ultima etapa, cea de resemnare, individul constientizeaza ca pierderile nu mai pot fi recuperate. Jocul de sansa continua, avand ca principal factor motivant starea de excitatie si euforie.