Să fii dependent de muncă nu înseamnă să munceşti din greu şi cu tragere de inimă. Nu e nimic anormal în a-ţi plăcea ceea ce faci şi a lucra cu pasiune. E rău doar când ajungi să nu mai faci nimic altceva în afară de muncă, când din cauza asta îţi distrugi sănătatea şi te izolezi social. Fără doar şi poate, a lucra mult reflectă dorinţa omului modern de a se realiza şi de a atinge performanţe extraordinare. Dacă ceea ce faci te pasionează, munca este motiv de bucurie, nu de lamentare.
Şi totuşi, ce te aduce în situaţia de a trăi pentru a munci?

Muncim ca sa traim sau traim ca sa muncim?

Te gandesti la munca in permanenta? Iti asumi toate responsabilitatile la locul de munca si nu permiti nimanui sa te ajute? Nu mai stii sa te relaxezi? Neglijezi toate celelalte aspecte ale vietii tale? Nu mai ai prieteni? Nu mai stii sa te bucuri de familie? Esti atat de ocupat cu problemele profesionale incat te-ai indepartat de toate persoanele dragi? Te gandesti in permanenta la problemele de la serviciu? Munca ta a devenit singura metoda de relaxare?

Daca ai raspuns cu DA la oricare din intrebarile de mai sus, sau te regasesti printre afirmatiile enumerate mai jos, sa stii ca te confrunti cu o problema serioasa si ai nevoie de ajutor specializat imediat.

  • Casa ta a devenit un al doilea birou; Îti iei acasă materiale/echipamente de lucru; oriunde mergi chiar şi în vacanţă, dacă îti iei vacanţă;
  • Competitivitatea şi dedicarea către muncă sunt duse la extrem;
  • Munca iti aduce cea mai mare satisfacţie, reuşitele şi momentele de familie fiind pe plan secund;
  • Atunci când situaţiile de familie te obligă să lipsesti de la serviciu si, ca urmare a acestui fapt, apar stările de depresie sau chiar şi atacuri de panică;
  • Somnul şi perioadele de relaxare îti par o pierdere de vreme, refuzi ideea de oboseală sau extenuare;
  • Ai, în mod constant, în minte, situaţii de “rezolvare de probleme” legate de munca, chiar şi în timpul liber;
  • Esti o persoana agresiva şi orientata spre acţiune, ce prefera să lucreze singura, nu în echipă;
  • Daca încă mai ai relaţii interpersonale, prieteni, aceştia fie nu mai sună, fie abia aştepti să scapi de ei atunci când te sună;
  • Persoanele apropiate sau din familie încep să atragă atenţia asupra schimbărilor de comportament;
  • Apar simptome ale stresului precum dureri de cap, insomnia, probleme de respiraţie, palpitaţii, tensiune musculară sau chiar ulcer;
  • Munca te face mai fericit decât orice altceva;
  • Refuzi ideea de oboseală sau extenuare.

Cand munca devine singurul motiv pentru care mai existam, cand devine singurul nostrul gand si singura activitate care ne face fericiti, este cazul sa intervenim serios. Datele statistice au condus la ideea, ca o persoana nu poate munci mai mult de 12 ore pe zi, timp de şase sau şapte zile pe săptămână, fără a suferi de tulburări fizice şi psihice.

Japonia este una dintre puţinele ţări ale lumii care, atunci când raportează numărul morţilor, menţionează separat cazurile de deces din cauza suprasolicitării la muncă. Primul caz de Karoshi este menţionat în 1969, când un muncitor în vârstă de 29 de ani murea în departamentul de distribuţie a celei mai mari companii de presă din Japonia. Totuşi, explozia acestor cazuri a avut loc ceva mai târziu. La sfârşitul anilor 80, câţiva angajaţi cu funcţii de răspundere ai unor mari companii din Japonia au murit subit, fără să fi dat anterior semne de boală.

Presa începea să vorbească de un fenomen, iar acesta a fost botezat „karoshi”. Din 1987, odată cu creşterea îngrijorării în rândurile populaţiei, au apărut primele statistici care prezentau numărul de persoane moarte de karoshi. În 2007, o statistică extrem de interesantă publicată de Ministrul Sănătăţii şi Muncii din Japonia a arătat următoarele:

  • 189 de angajaţi au murit de karoshi, cei mai mulţi după atacuri cerebrale şi atacuri de cord
  • 921 de angajaţi au suferit boli psihice din cauza suprasolicitării la locul de muncă
  • 306 compensaţii băneşti au fost plătite de firme din cauza suprasolicitării unor angajaţi
  • 201 angajaţi s-au sinucis sau au încercat să o facă din cauza suprasolicitării la locul de muncă

Românca Alina Dijmărescu, fiica fostului ministru şi ambasador al României în Japonia Eugen Dijmărescu, a fost găsită moartă într-o cameră de hotel din insula niponă Okinawa. S-a anunţat oficial că Alina Dijmărescu a murit de karoshi.

Asa cum stim, munca şi eficienţa sunt virtuţi ale lumii moderne, iar persoanele care muncesc mult, câştigă respectul colegilor şi aprecierea şefilor, de aceea în timpurile noastre, când eşti categorisit ca workaholic, poate fi chiar un compliment. Workaholicul este acea persoană pentru care munca reprezintă, în mod obsesiv, un scop în sine, în detrimentul tuturor celorlalte laturi ale vieţii. Dependenta de munca este o relaţie patologică între un om şi munca lui, care provoacă modificări ale dispoziţiei interne, prin stări compulsive, pierderea controlului, sănătate precară şi relaţionari interumane scăzute.

Dependenta de munca poate fi tratata atunci cand persoana afectata de dependenta isi accepta situatia si ca urmare doreste tratamentul. Beneficiile sunt cu atat mai mari, cu cat persoanele apropiate, care vor sa ajute, inteleg cat mai curand ca renuntarea la dependenta nu este o chestiune de optiune sau de vointa, ci este o afectiune psihica, ce nu se va rezolva de la sine la un moment dat.

Tratamentul începe o dată cu recunoașterea acestor probleme şi cu dorinţa de a le depăşi. Dacă o persoană apropiată pare să aibă simptomele descrise anterior, cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să-l îndreptaţi către un specialist care l-ar putea ajuta, de obicei un psihoterapeut si, uneori, medic psihiatru.

Suntem psihoterapeuti integrativi, profesionisti instruiti si ne recomanda experienta dobandita in aceasta specializare. Suntem aici pentru a consilia, a trata si a-ti oferi solutii de tratament specializat si personalizat care sa te ajute sa depasesti aceasta perioada dificila prin care treci.

Credem ca, noi, oamenii, suntem indivizi unici şi asta face ca si nevoile noastre sa fie diferite. De aceea tipul de tratament pe care il oferim este construit si adaptat nevoilor fiecarei persoane in parte. Intervenţia psihoterapeutica este concepută specific pentru fiecare client in parte. Primele şedinţe sunt alocate evaluării şi explicării modului în care se derulează şi funcţionează intervenţia.